Platforma de hosting cu software liber, gratuit, open source.

Articole etichetate ‘Shell’

Exista situatii in care e util, sau cel putin comod, sa trimitem un mesaj din linia de comanda. Ca sa dau cateva exemple, cand lucram pe un sistem in linia de comanda si gasim ceva interesant de care nu ne putem ocupa in momentul respectiv e mai comod sa trimitem un mail cu mesajul “Trebuie sa ma uit la functionalitatea X cand am timp.” decat sa deschidem Thunderbird sau un Gmail si sa compunem mesajul. Bineinteles, asta tine doar de comoditate. Exista situatii care tin strict de functionarea aplicatiilor. De exemplu, trimitem un mesaj din linia de comanda pentru a vedea daca MTA-ul functioneaza corect pentru ca asa nu depindem de modul in care firewallul trateaza mesajele care vin din exterior si implicit putem izola problema. De asemenea, aceleasi cunostinte le putem aplica p... Mai departe »

In Perl argumentele date din linia de comanda se pastreaza intr-un array numit @ARGV. Numarul total de argumente este $#ARGV+1. Daca pare ciudat pentru programatorii in C sau alte limbaje, numarul total de argumente este $#ARGV+1 pentru ca @ARGV[0] este primul argument, nu numele aplicatiei. Cand verificam daca s-a dat un argument, trebuie ca $#ARGV+1 sa fie 1 sau mai mare. Argumentele le citim de forma: $ARGV[index]. Un exemplu, mai jos: f5f48f27e12f56c6c5fe17ce2d0ba14d004 AKPC_IDS += "175,";Popularity: 1% [?]... Mai departe »

Daca aveti nevoie de un proces care in mod normal necesita multa putere de calcul, in mod deosebit in cazul serverelor puse in productie, probabil ar fi bine sa va ganditi la o solutie care sa interzica procesului lansat sa monopolizeze ciclurile procesorului. Pe sistemele Linux, si in general pe sistemele din familia UNIX sau derivate, exista doua comenzi care ne permit sa setam o prioritate pe un proces din punct de vedere al cererilor de acces la procesor. Cele doua comenzi sunt “nice” si “renice“. Cu “nice” putem lansa o comanda cu o anumita prioritate. De exemplu, luam urmatoarea comanda: f5f48f27e12f56c6c5fe17ce2d0ba14d005 In exemplul de mai sus, sistemul va lansa in executie comanda “/scripturi/backup” cu prioritate 19. Similar, daca a... Mai departe »

In functie de context se gasesc diferite situatii in care e necesara rularea unei comenzi cu credentialele unui utilizator diferit. Cel mai des se intampla cand lucram ca utilizator simplu si avem de rulat o comanda ca root. Pentru a rula comenzile exista doua variante. Prima ar fi sa schimbam utilizatorul curent ceea ce inseamna fie sa ne logam cu un alt utilizator fie sa folosim comanda “su“. A doua varianta e sa folosim comanda “sudo” care ne permite sa rulam o comanda cu credentialele altui utilizator fara a fi nevoit sa ne delogam sau sa ne logam cu un alt utilizator folosind “su“. Prima varianta, cea in care ne autentificam ca utilizator diferit, foloseste comanda “su“. Apelam comanda urmata de numele de utilizator, introducem parola si... Mai departe »

Ati folosit vreodata variabile de mediu in Linux? Sunt variabile care tin de modul de functionare a unei aplicatii, variabile care sunt luate in considerare de aplicatiile care ruleaza si de sistemul de operare. Astfel de variabile ii spun aplicatiei cum sa reactioneze in diferite situatii. De exemplu, daca doriti sa rulati un executabil (binar sau script) scrieti in consola numele aplicatiei si apasati enter, dar daca aplicatia nu este intr-un director specificat in variabila de mediu PATH nu veti putea apela fisierul decat folosind calea absoluta (ex. /home/utilizator/script.pl). Variabilele de mediu, dintr-un punct de vedere al unui programator, ar putea fi vazute ca fiind variabile generale cu o vizibilitate mai mare decat cea a variabilelor globale. Sunt declarate de obicei odata cu c... Mai departe »