Platforma de hosting cu software liber, gratuit, open source.

Articole etichetate ‘ubuntu-ro’

Printre administratorii de sistem sau de retea e o moda sa cunosti cel putin un limbaj de scripting. De ce? Pentru ca flexibilitatea limbajelor de scripting usureaza foarte mult munca. Unul dintre limbajele de scripting cele mai folosite in UNIX e AWK si voi incerca sa fac o mica introducere in modul de utilizare a acestuia. Ce este AWK? AWK este un limbaj interpretat care ne usureaza munca. Numele lui vine de la initalele numelor autorilor ( Aho, Weinberger si Kernighan ). Punctul forte al acestui limbaj este usurinta cu care putem interpreta si prelucra textele putand foarte usor sa creem rapoarte, sa facem statistici si calcule matematice pe baza unui fisier text. AWK poate fi folosit atat ca limbaj de scripting cat si ca si comanda. Sa vedem cateva exemple care vor ajuta la formarea un... Mai departe »

Unul din motivele pentru care Perl este un limbaj preferat in randul administratorilor de sistem este usurinta cu care putem crea diferite aplicatii complexe. O astfel de aplicatie este un crawler pentru siteuri web. Folosind modulul WWW::Mechanize putem crea un crawler simplu, dar care se poate dovedi eficient in majoritatea cazurilor. Pentru simplitate am preferat un crawler care foloseste un fisier text pentru salvarea linkurilor. Pentru a pune in functiune cralwerul am creat un script cu patru subrutine: getHostname – pentru preluarea hostului din URL-ul de pornire; save – salveaza un link in fisierul care tine evidenta linkurilor catre paginile parsate; saved – verifica daca linkul citit este deja salvat; getLinks – citeste URL-ul primit ca parametru, parseaza... Mai departe »

Cand navigam pe internet sau accesam orice resursa folosind un nume de domeniu acesta trebuie rezolvat intr-o adresa IP. Aceasta sarcina cade in seama unui server DNS, server mentionat in fisierul /etc/resolv.conf. Serverele DNS sunt primite de obicei de la furnizorul de servicii de internet. In Linux/UNIX fisierul /etc/resolv.conf arata asa: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d012 Dupa cum se poate observa, instructiunea nameserver mentioneaza serverele DNS ce vor fi interogate pentru a rezolva un hostname intr-o adresa IP. Daca se intampla ca serverul DNS primit de la provider sa nu fie functional sau datorita unor probleme sa nu rezolve corect unele hostname-uri putem folosi servere DNS publice oferite de diverse companii mari. Cele mai cunoscute servere DNS publice sunt: Google 8.8.8.8 8.... Mai departe »

Pe serverele shared o problema mare o reprezinta mesajele cu expeditor falsificat. De obicei aceste mesaje sunt trimise de cei care se ocupa de spam sau phishing, dar se pot intalni si cazuri in care mesajele sunt falsificate fara rea intentie – ex. un utilizator vrea sa primeasca rapoarte pe mail, dar injecteaza un header “From: exemplu@yahoo.com” pentru ca mesajul sa para a fi trimis de pe una din adresele personale. Spun ca aceste mesaje reprezinta o problema pentru ca nu de putine ori sunt marcate ca spam de filtrele antispam de pe serverul destinatar. De exemplu, daca un utilizator incearca sa trimita un mesaj cu headerul modificat pentru a aparea ca fiind trimis de la adresa exemplu@gmail.com iar inregistrarea SPF de la gmail.com nu mentioneaza IP-ul expeditor ca fi... Mai departe »

In PHP, ca in orice limbaj respectabil, putem folosi zone de memorie comuna care poate fi accesata de alte fisiere pentru partajarea informatiilor. Pentru a folosi zonele de memorie comuna va trebui prima data sa ne asiguram ca PHP are suport pentru shared memory. Facem asta ruland urmatoarea comanda: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d015 Daca apare shmop support => enabled putem trece la treaba. Pentru utilizarea zonelor de memorie partajata vom folosi functiile shmop_open(), shmop_read(), shmop_write(), shmop_size() si shmop_close(). Pentru inceput vom crea un fisier shm.php care va aloca sectorul de memorie partajata si va face un test simplu de scriere/citire: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d016 Daca totul functioneaza corect, ar trebui ca atunci cand apelam fisierul din browser sa primi... Mai departe »

Structura de directoare in UNIX/Linux este putin diferita fata de cea folosita in Windows, motiv pentru care este importanta cunoasterea ei in administrarea sistemelor. Chiar daca pentru persoanele experimentate structura de directoare nu pare un subiect interesant, multi incepatori se plafoneaza de multimea de directoare si cai care trebuie memorate pentru diverse configurari sau comenzi. Inainte de a prezenta structura trebuie retinute doua aspecte: In UNIX/Linux mediile de stocare (HDD-uri secundare, unitati optice etc) sunt montate intr-un director, nu au o structura separata cum e cazul literelor asociate fiecarui drive in Windows. Orice director sau punct de montare poate fi exprimat ca si cale absoluta pornind de la /, directorul de root. Asadar, totul incepe de la directorul de r... Mai departe »

In scripturile PHP cea mai simpla metoda de a trimite un mesaj este functia mail(). E o metoda simpla si merge rapid, dar pentru ca functia sa poata fi folosita e necesara instalarea unui server de mail local. O solutie rapida este instalarea ssmtp care ne permite sa trimitem mailuri folosind un server de mail extern. Instalarea se face rapid in Ubuntu: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d024 Sau in FreeBSD: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d025 Instalarea in CentOS se face ca pentru orice alta aplicatie, cu mentiunea ca e necesar repository-ul EPEL pentru asta. Dupa instalare trebuie sa editam fisierul ssmtp.conf si sa adaugam urmatoarele linii: 292120ef0a238e0b85905a59abe3010d026 Urmatorul pas ar fi sa determinam sistemul sa foloseasca ssmtp in loc de wrapperul sendmail. Pentru asta vom crea u... Mai departe »

Prezentam in urma cu ceva vreme drepturile fisierelor in UNIX. Dupa cum am vazut, un fisier sau un director pot avea permisiuni diferite in functie de proprietarul si grupul acestuia. Spuneam ca exista trei tipuri de utilizatori care acceseaza o resursa: proprietarul, membrul grupului sau oricine altcineva. In functie de cele trei tipuri de utilizatori putem seta anumite permisiuni. Astfel putem da pe un fisier drept de citire si scriere proprietarului, drept de citire unui membru al grupului setat, si niciun drept utilizatorilor straini daca setam permisiunile pe 640. Permisiunile grupate pe cele trei tipuri de utilizatori sunt bine gandite, dar in anumite situatii e greoi sau costisitor din punct de vedere al resurselor sa modificam permisiunile. De exemplu, daca avem nevoie de un script... Mai departe »